Ziua râd , iar noaptea plâng . A devenit deja o obișnuință . Ziua vorbesc , râd , glumesc cu Sofia , iar noaptea mă gândesc la tata , la toți aceea pe care i-am lăsat acasă și la E.
Sunt plină de o malinconie de nedescris . Și încep să realizez că viața e mult mai nedreaptă decât credeam că este la 10 ani .
Mă doare .. ! Mă doare că deși tu mă vezi în fiecare zi , eu nu te văd de 3 ani ; Mă doare că deși își vorbesc , răspunsurile tale nu le aud niciodată și mă doare pentru că amândoi am vrea să-mi fii alături și nu poți . Și-mi este foarte dor de tine pentru că ai fost unul dintre acele persoane care nu se pot uita așa de repede și mai presus de atât : Pentru că ai fost tata ! :-< .
Mă doare să mă gândesc la E , pentru că îl văd in fiecare zi , pentru că atunci când se uită la mine îmi zâmbește , pentru că pe balcon se holbează la mine ca la un tablou și că pe facebook încă vorbim , dar , atunci când ne vedem față-n față , ne zâmbim unul altuia , te salut , însă pleci fără să zici un cuvânt . :-< . Ti voglio bene scemo :X !
Mi-e dor de ea , de îmbrățișările ei care te făceau să uiți de tot , mi-este foarte dor de Cosmina . :-< . Zâmbetul acela care te molipsea , vocea care era plină de entuziasm , chiar și fără să deschidă gura . E unică prin tot ce face , și de aceea are mereu un loc asigurat în inima mea :X . Te iubesc . :*
Știu , blogul acum e un fel de jurnal , însă îmi place așa cum este pentru că din postările mele , persoanele pot cunoaște și cealaltă jumătate din Diana , nu numai acea fată care râde și zâmbește mereu !
[5 octombrie 2010]
Diana ! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu